- ţigãníme
- s. f., g.-d. art. ţigãnímii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţigãníme
Look at other dictionaries:
ţigănime — ŢIGĂNÍME s.f. Ţigănie (1). – Ţigan + suf. ime. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIGĂNÍME s. ţigănie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ţigăníme s. f., g. d. art. ţigănímii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
ţigănie — ŢIGĂNÍE, ţigănii, s.f. 1. Totalitatea ţiganilor care locuiesc la un loc; ţigănime; p. ext. cartier într o localitate în care locuiesc ţigani. 2. fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Ţigan + suf. ie. Trimis de… … Dicționar Român
ţigan — ŢIGÁN, Ă, ţigani, e, s.m., adj. I. s.m. 1. Persoană ce face parte dintr o populaţie originară din India şi răspândită în mai toate ţările Europei, trăind în unele părţi încă în stare seminomadă. ♢ expr. A arunca moartea în ţigani = a arunca vina… … Dicționar Român
ţigănărit — ŢIGĂNĂRÍT s.n. (înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune ţigani robi. – Ţigan + suf. ărit. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ţigănărít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
